Skip to content
1290–1340

372

Niccolò de' Rossi

Sempre che la vertù sola se spacia dentro dal core, for d'onni malicia, per verun stato, honore o divitia, non prende l'omo orgoio o mala audatia,

ançi d'altrui gradire non si sacia: larga, cortese, el vero non infitia, a tutti rende sua dritta iustitia et al plu digno fa rasone e gratia.

Costui èe quello cui çascun s'asocia di pura fede, e per maçore specia che s'el fosse signor de qui fin Schocia: però che la persona alor se precia

quando lo ben servire non endutia e de recheste l'amico non crutia.

Cookies on Poetry Cove

We use cookies to remember your language preference and — only with your consent — to learn how Poetry Cove is used. You can change your mind any time.
372 · Niccolò de' Rossi · Poetry Cove